sâmbătă, 16 ianuarie 2010

Vis hoinar..



Frig.. O zii geroasa de iarna.. ningea, zapada imi curgea pe gene.. ma indreptam spre acea comuna cafenea.. drumul spre ea il invatasem cu ochii inchisi..
Eram eu.. eu si ele, persoanele care mi-au fost alaturi, prietenele care au stiut sa ma ajute.. cand credeam ca nu voi mai putea face fata .
Intram in cafenea.. aceiasi muzica si acelas zgomot infernal.. ea era acolo.. la acelas loc unde o gaseam mereu, sentimentele mele pentru ea.. au pierit lasand loc altor sentimente..chiar daca eram confuza.
M-am asezat la aceiasi masa.. aceiasi scrumiera.. acelas tip de tigari.
Aceiasi muzica in surdina.. aceleasi persoane.. aceleasi discutii.
Cand deodata.. imi suna telefonul.. era.. ea.. aceea persoana care as fii dat orice sa ma sune..
-Hey.. buna.
-Bunaa! ce faci...?
Ceva imi parea ciudat in vocea ei.. mai ales prin faptul ca nu mi-a spus "iubita" parea rece.. si nelinistita.
-Bine.. te-am sunat sa-ti spun ca o sa vin astazi.. in aceea cafenea, vreau sa discut cu tine..
Eram surprinsa.. distanta ne facea uneori sa fim atat de triste..dar in sfarsit dupa foarte mult timp, voi reusi sa o vad..
I-am raspuns..
-Ok.. atunci ma suni cand esti in fata cafenelei... ies eu dupa tine sa te intampin!
In vocea mea se citea o fericire radianta..dar totodata ingrijorata.
iar ea mi-a rspuns..
-Ok.. ne vedem acolo.
Apoi mi-a inchis brusc.. fara nici un "te iubesc.." fara nici un.."rams bun"
Trec cateva ore.. primesc un mesaj.
"Iesi in fata cafenelei.. trebuie sa iti spun ceva important"
Uit sa imi iau geaca pe mine stiind ca afara era un ger aspru...dar ce mai conta?! era ea.. in sfarsit atat de aproape de mine! urma sa ma incalzesc in bratele ei..apoi sa intram tinandu-ne de mana in cafenea..
Eram momentul.. am iesit in fata cafenelei.. dar.. surpriza!
Era ea.. aceiasi fata dile cop..aceea persoana care credeam ca o cunosc..si o iubeam atat de mult.. era ea..tinandu-se de mana cu fosta iubita..
-Hey... buna, nu ma asteptam ca voi sa.. fiti..aici..acum..asa.
Iar ea..
-Stiu..tocmai despre asta am vrut sa vorbim.. nu iti este frig.. vrei sa intram?
Atunci am simtit un sentiment coplesitor.. imi arunca cu brutalitate panica in fire..
-Nu!.. vreau sa imi spui ce se intampla! ce este? de ce aici..cu ea?!
-Pai vezi.. noi .. am reusit sa..
-DA! si asa imi spui? Tie chiar nu iti pasa ca imi faci rau?
-Ba da! dar nu m-ai fii inteles.. crede-ma..
-Nu mai cred nimic din ce spui.. pleaca.. lasa-ma!
-Ok.. daca vrei sa vorbim.. ne vedem in cafenea..
-Nu..nu vom mai vorbi.
Apoi am fugit inspaimantata de fiara care tocmai mi-a intors spatele.. m-am asezat pe banca din fata cafenelei.. ma simteam descurajata.. de parca tot timpul meu.. a fost pierdut.
Timp de o ora.. am ramas incostienta pe banca aceea inghetata doar cu gandul la ea..
Intre timp..prietenele mele si-au dat seama de lipsa mea..intre timp fiara a intrat in cafenea.
-Hey..dar stai putin.. ea unde este? Parca terbuia sa te intalnesti cu ea..
-Da.. ne-am intalnit..dar.. am crezut ca era cu voi.. abea acum cand am dat de voi aici.. am observat ca nu este..
Prietena mea a observat ciudata apropiere dintre ea si fosta ei..
-Adica..stai putin, tu si ea.. nu..?
-Nu.. ne-am despartit.
-A si, acum esti cu ea?
-Da..
Pai si ea unde este acum? A plecat dupa tine..fara geaca fara nimic..in frigul de afara!
-Nu stiu.. ar trebuie sa iesim sa o cautam..
-O sa chem un taxi, plecam acasa dupa..
Au iesit din cafenea.. apoi m-au zarit pe banca din fata cafenelei.. eram inghetata, nici de tremurat nu mai aveam forta.
-BAAI! ce cauti aici? ASA?! esti nebuna?
Imi spuse ea..
-NU! nu sunt nebuna, cum indraznesti sa imi spui asta!?
-Eu..doar incercam sa..hai vino terbuie sa te incalzesti!
Apoi privirea i-a fost atintita asupra buzelor mele cartasera usor o culoare invinetita..
-Doamne! trebuie sa te ducem la caldura!
Prietena mea a rispostat..
-NU pleca cu tine nicaieri.. ne-a venit taxiul. vom pleca acasa.. tu doar uita ca ai intalnit-o azi! vezi-ti de..iubita ta..
-Nu plecati NICI UNDE! trebuie sa ii vorbesc..
-Nu,intelege.. ai facut destule.. nimic nu mai se poate rezolva, plecam.
Si am plecat.. o priveam din taxi cum se indeparta usor spre cafenea.. tinand-o de mana.. lacrimile inghetate pe obrajii mei deja se dezghetau.. ma simteam in siguranta acum..chiar daca ceva in mine pierise.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu