luni, 14 februarie 2011

14, apocalipsa.

Sa te trezesti singura intr-o statie,sa te uiti ca proasta in jurul tau si sa vezi doar indragostiti/te care se tin de mana si evita sa se urce in masina, doar nu vor sa strice trandafirul simbolic in aglomeratie?
Sa te urci in masina, sa fi incojurata de doua babe si trei mosi scarbosi, care-si povestesc de iubirile lor din tinerete.
Sa te holbezi pe geam ca o turbata, incercand sa nu observi ce-i in juru` tau.
Sa intri in panica si paranoia cand vezi o tipa pe strada care-i seamana.
Sa te rogi sa adormi din prima statie si sa te trezesti exact cand trebuie sa cobori, pentru a nu te mai holba pe geam in speranta de a o vedea din intamplare.
Sa cobori din masina, si sa ocolesti tot parcul din cartier, unde dai tot peste aceleasi cupluri care te dezgusta.
Sa ajungi acasa, apoi sa stai in pat toata ziua, uitandu-te la filme siropoase si plangandu-ti de mila.
Sa ai convinegerea ca nimic din ce incerci nu va merge.
Sa adormi,apoi sa intarzii la antrenamente, sa-ti cari ghiozdanul super greu..apoi sa-ti urle antrenoarea doua ore incontinuu ca nu iti dai interesul.
Sa te pui sub dus, sa te lipesti cu fruntea de perete si ingheti de frig.
Sa ajungi acasa, si sa-i vezi pe ai tau cum stau impreuna sarbatorind "aceasta zi minunata" .
Sa adormi intr-un final si sa o visezi tot pe ea, plecand.

O mie de motive sa te simti penibil pe ziua de 14, si nu neaparat din cauza dezamagirilor sentimentale. Ca a plecat, e pierderea ei nu? A trecut cu vederea tot ce tu aveai de oferit..
Sa te sperii si sa-ti spui, ce fac daca raman iar singura? ce fac daca increderea,sufletul si sentimentele mele sunt iar rispite?


2 comentarii: