Reanimare. Part 8.

Au trecut cateva luni de la ultimele "incidente" nu le-am tinut numaratoarea, cert este ca am lasat uitate intamplarile si ne-am vazut in continuare de rutina noastra si viata de cuplu.
Eram in fiecare zi impreuna, ne petreceam timpul impreuna la cursuri, acasa si ieseam doar impreuna.
Asta pana intr-o zi, cand iubita mea a fost nevoita sa plece din Bucuresti, avea o activitate cu job-ul ei care il avea in pararel cu facultatea.
Aveam de stat trei zile,singura. Zile care aveam de gand sa le petrec singura in aparatament cu prietena mea cea mai buna.
Seara am ajutat-o la bagaje, apoi am facut dus impreuna,ne-am incarcat bateriile cu dragoste pentru zilele in care vom fi despartite.
Dimineata i-am pregatit o cafea exact asa cum ii place ei, cu lapte si doua lingurite de zahar.
Am trezit-o cu o mie de sarutari, apoi am rasfatat-o pana in autogara. Am asteptat desigur sa ia autobuzul, apoi am plecat suparata cu gandul ca o sa-mi lipseasca.
Ajung acasa, parchez masina. In parcare era o masina foarte cunoscuta, nu-mi dadeam seama a cui este exact dar imi parea familiala.
Intru in apartament iar in bucatarie o gasesc pe cea mai buna prietena cu fosta mea iubire la o cafea.
Imi agat nervoasa jacheta in cui, si ma asez pe un scaun paralel cu ea.
-Ce se intampla aici? o intreb eu indignata.
-M-am gandit sa-ti fac o vizita.
Prietena mea se inrosise toata si nu stia ce sa-mi spuna.
-Pai si adresa? De unde o sti?
-Sa zicem doar ca am si eu sursele mele.. aceleasi surse care mi-au spus ca ti-a plecat prietena intr-o delegatie..deci, un moment bun sa discutam linistite.
-Sa discutam deci.. si ce ai vrea tu sa discutam? Credeam ca s-au spus destul de multe la cafenea acum cateva luni.
-Nu.. nu mi-ai spus ce ai mai facut..poate doar pe scurt.
Eram indignata, prietena mea o tinea la curent cu adresa, programul.. Prietena mea cea mai buna a primit un apel urgent de la mama ei care o ruga urgent sa vina pana la ea, s-a imbrcat in graba si a plecat rusinata pentru ce a facut, ii cunosteam toate expresiile fetei si ce insemnau ele.
Imediat cum a iesit pe usa, ea, s-a ridicat de la masa si s-a apropiat de mine.
-Sigur nu vrei sa te razgandesti?
-De ce as vrea asta? Am tot ce-mi trebuie aici.
-Lasa-ma sa-ti dovedesc ca nu este asa.. si iti vei schimba parerea.
Apoi m-a luat in brate, si am inceput sa ne sarutam. Ii descheiam usor nasturi de la camasa in timp ce ea imi ridica bluza.
Inima imi batea rapid, stiam ca asta nu e ceea ce imi doresc si ca fac o greseala, cel mai rau.. nu ii voi putea spune iubitei mele ce s-a intamplat si voi ramane cu remuscari.
Ne-am indreptat inspre dormitor.
-Nu sunt sigura ca este tocmai ok sa facem asta.
-Eu cred ca asta iti doresti.. inca exista anumite sentimente intre noi si nu poti nega.
-Dar a trecut atata timp si..
-Sch... nu spune nimic, vom discuta apoi.
Timp de zece minute, ne-am sarutat. Era exact ca prima noastra intalnire, aceleasi saruturi, aceleasi dorinte.
Apoi s-a auzit usa. Ne-am gandit ca este prietena mea intorcandu-se de la mama ei. M-am ridicat rapid din pat si m-am aplecat dupa bluza...exact in timpul acela a intrat EA... iubita mea, care nu stiu din ce motiv se intorsese acasa...
-Ce se intampla aici?
-Ok..cred ca eu ar trebui sa plec.
A raspuns apoi ea, rusinata de cele intamplate.
Iubita mea statea in fata usi, incerca sa-si controleze nervi si tot odata o simteam ca va rabufni in lacrimi...
M-am indreptat spre ea, vroiam sa o iau in brate si sa o calmez..
-Ia mana dupa mine! cum iti permiti..? Imi era dor de tine! Nu puteam sa plec fara tine! Si tu asta-mi faci?
-Imi pare rau... sincer imi pare rau..nu am vrut sa se intample asta..
-Dar ce? Esti la fel, la fel ca toate celelalte.
Apoi am incercat din nou sa o iau in brate.
-Inceteaza! Ce vrei? Sa continui eu ce ea nu a apucat? Plec de aici, voi discuta cu tine dupa ce ma voi calma. Nu vreau sa te vad acum, intelegi?!
Apoi a plecat la prietena ei cea mai buna, care locuia in la trei blocuri distanta.
Imi era foarte rusine.. si aveam o dezamagire imensa fata de mine. O iubeam pe ea.. dar sentimentele din trecut incepeau sa-si faca iarasi loc. Trebuia sa opresc asta.. dar nu aveam nici o idee cum.