Reanimare. Part 6.

Era aproape ora la care promisesem sa ajung, dar ma opresc pe o bancuta din fata blocului pentru a reflecta lucrurile intamplate din ultima vreme, si lucrurile intamplate demult.

Ma gandeam de ce am ales sa ies cu ea, de ce am tresarit cand am vazut-o. Cred ca a fost doar surprinderea ca ea era acolo. Clar sentimentele mele pentru ea murisera de mult.. iar acum locul ei i-a fost pradat de cealalta ea.

Imi imaginam cum peste ani vom fi tot noi, cu o masina care va avea pe geamul din spate "Baby on the board". Cum vom fi doar noi doua si relatia va fi la fel de placuta ca pana acum. Imi imaginam ca ea e singura persoana care o doresc langa mine seara la culcare, si mai ales singura persoana care ma poate intelege.

Am ales totusi sa ies cu ea, dar iubita mea sa fie prezenta, vroiam sa impart cu ea totul, noi sentimente se dezvoltau in inima mea atunci, nu-mi puteam inchipui ce se intampla cu mine, dar un sentiment profund parea sa ma cuprinda, un dor imens.. imi era dor de iubita mea. Am intrat in bloc, am batut la usa, abia asteptam sa-i simt parfumul si trupul ei incalzindu-ma.

Apoi imi raspunde. Un zambet larg s-a ivit pe fetele amandurora.

-Ai ajuns!

-Cum puteam sa stau departe de tine mult timp?

-Haide, intra! Am pregatit o surpriza pentru tine..

Apoi am intrat, tot dormitorul nostru era plin de trandafiri si petalele lor,lumanarelele care le cumparasem impreuna erau peste tot,si mai ales..vinul meu preferat.

Am sarutat-o apoi, parfumul ei era peste tot inconjurul meu, adoram sa o simt in prezenta mea.

Niciodata nu simtisem atat de profund sentimentele mele fata de ea, in aceea seara am profitat din plin de noi, ne-am iubit asa cum nu am mai facut-o.

A doua zi dimineata, ea se trezise deja, pregatise micul dejun, mi-a dat un pupic gingas de "buna dimineata" apoi m-am trezit.

-Buna dimineata somnorici.

-Buna dimineata iubita mea..cum te simti? o intreb eu apoi.

-Minunat, niciodata nu m-am simtit la fel, simt ca s-a schimbat ceva.

-Si eu simt acelas lucru... Chiar s-au schimbat multe.

-Cum ar fi?

Simteam nevoia sa o iubesc,sa o iubesc asa cum nu o mai facusem. Lucru care lipsise in relatia noastra pana acum.. erau cuvintele absolute, care am refuzat sa le spun pana nu simteam ca asta era exact ce trebuie spus.

-Te iubesc, iti jur.. nu stiu cum reusesti. i-am spus..

-Si eu te iubesc! De multe ori am vrut sa iti spun asta..dar am ocolit, asteptam momentul potrivit,, momentul in care sa simti si tu la fel..

-Promiti sa fi aici orice-ar fi?

-Promit.

-Trebuie sa-ti spun ceva important..

-Spune, te ascult,sunt doar ochi si urechi.

Apoi i-am povestit toate intamplate, i-am povestit despre iesirea care va urma cu ea apoi i-am propus sa ma insoteasca.

-Sti ca am incredere in tine.. in toti ani astia, mi-ai demonstrat ca nu ma vei rani. nu am de ce sa vin cu tine, voi doua trebuie sa va lamuriti singure. Sa lasati in urma totul si sa mergeti mai departe. Stiu ca esti a mea, iar eu a ta... nu trebuie sa fiu acolo, te-ai abtine sa fi directa cu ea din cauza prezentei mele si asta nu-ti va place. Te vei descurca, eu o sa te astept aici sa-mi povestesti tot ce s-a intamplat.

Eram asa mandra de ea, era asa de inteleapta desi simteam o frica in vocea ei. Urma sa ii demonstrez ca nu are de ce.. De acum incolo, eram doar noi doua si nimic mai mult.

-Deci..cand va fi?

-Nu stiu, astept sa ma sune.

-Bine... sa ma anunti, trebuie sa stiu sa nu te deranjez cu telefonae..astept apelul tau pentru cand vei pleca de acolo.

-Iti promir ca nu se va intampla nimic, tu esti iubita mea..singura femeie care o doresc.

-Stiu, de-asta am si incredere in tine.

Apoi mi-a venit in brate, am tinut-o strans. Am facut un dus impreuna apoi ne-am retras pana la sfarsitul dupa-amiezei in pat.