Ani grei au trecut de atunci, ani grei de cand nu o vazusem.. Am abandonat viata noastra de cuplu dupa ultima noapte.. o noapte in care am profitat de ultimele bucatele din sufletele noastre.
Apoi am plecat amandoua, lasand o garsoniera goala plina de sentimentele noastre si filmulete din trecut imprimate in peretii aia...
Mi-am gasit calea de scapare..cu greu. Dupa o perioada in care m-am refugiat in casa parinteasca, alaturi de ai mei. Dupa un an am decis sa ma mut iar singura, aruncandu-ma cu capul inainte in singuratatea ce urma sa ma doboare mai tarziu,poate.
Un nou job, vechiul oras...aglomeratia lui.. Mi-am regasit vechile prietene,neschimbate parca..in unele cazuri erau aceleasi relatii, ne-am recuperat usor si am devenit iarasi noi, cu aceleasi adunari de gasca in care discutam si ne simteam bine una in compania celorlalte.
Cel mai dor mi-a fost de prietena cea mai buna.. cu care locuisc in prezent, am decis sa inchiriem impreuna un apartament si sa fim asa cum ne-am dorit mereu..impreuna,independente fara alte obligatii.
Timpul trecea, monotonia isi intrase deja in calcul.. Asta pana intr-o zi, cand am cunoscut-o pe ea.
Aceea fata superba cu picioare lungi, ten catifelat si par negru. Am simtit din prima ce va urma sa se intample.
Se mutase din alt oras pentru a-si putea desfasura cursurile la Bucuresti. Era o studenta iminenta,toata lumea o stima si o aprecia..inclusiv eu.
Dupa luni in care am studiat-o, am ales sa ma indragostesc de ea, lucru care l-am putut controla pana atunci.
Relatia incepuse perfect..se derulase perfect, deja se mutase cu mine,eram foarte fericite si implinite.. Ultimul an de facultate, apoi urma sa fim libere si din punctul asta de vedere,ne doream sa plecam amandoua in strainatate si sa ne gasim slujbe acolo,mai ales lucram in acelas domeniu.
Ne petreceam timpul mai mult inafara aglomeratiei din capitala, alegeam destinatii cat mai ciudate, doar sa fim noi doua.
Intr-o iarna, dupa 2 ani de relatie, ne-am hotarat sa plecam undeva in Moldova, intr-un satuc pitoresc unde urma sa ne linistim cateva zile apoi sa revenim cu forte proaspete.
Se organizase acolo un fel de catun cu cabane perfect amenajate pentru un sejur de vis. Cabanele erau acoperite de zapada, aerul era atat de curat incat ne dureau plamanii.
Eram fericite, aveam de profitat cinci zile in care sa uitam de lume si de griji.
Pana intr-o dimineata...
Era ora mesei, eu cu iubita mea trebuia sa ne trezim si sa ne savuram micul dejun traditional intr-o incapere calduroasa plina cu stergare si tot felul de tesaturi populare.
O sarut pe frunte si ii soptesc usor la ureche "Buna dimineata iubito."
Ea se trezeste si se intoarce cu fata la mine. Ceva nu era in regula, era palida toata si deabea ce mai putea vorbi..
Chem un medic, acesta imi da verdictul.. Iubita mea era racita,avea nevoie de o zi in care sa stea linistita la pat, bineinteles eu alaturi de ea si sa-i indeplinesc toate poftele.
Zis si facut, era deja ora 18:00 si parea sa-si revina, dupa o zi in care am incalzit-o cu imbratisarile mele iubita mea se punea pe picioare.
Apoi ma roaga..
"-Te poti duce pana jos sa cumperi un vin? Este penultima noastra seara aici si ar fi frumos sa o sarbatorim ca atare."
Cu siguranta, i-am spus, apoi mi-am luat jacheta si m-am indreptat inspre bar.
Zaresc de la circa 5 metri o persoana foarte cunoscuta, formele corpului imi pareau familiare, trasaturile la fel,desi era cu spatele... ma apropii, usor sa ii aud vocea.
"Poti aduce astea la camera 13, iti voi raspunde eu la usa" spuse ea.
Nu-mi venea sa cred... era "EA" prima mea iubire..si unica pana acum.
Desi ani trecusera peste noi eu inca ii pastrasem amintirea vie si speram ca intr-o zi sa o revad..dar totusi nu acum.
Incerc sa ma ascund dupa alta persoana, si din spusele ei..locuia la camera 13, impreuna cu prietena ei..poate.
M-am facut nevazuta, desi gandurile imi tot dansau prin minte nu puteam inceta sa nu tresar cand ma gandeam cine locuia la aceea camera..
Incerc sa ma abtin.. iau cel mai bun vin si plec inspre iubita mea, care ma astepta intr-o rochita alba si diafana, obrajii ii erau tot rosii dar parea sa-si fi revenit,m-a primit cu un sarut fierbinte apoi am toastat un pahar de vin in cinstea noastra si a anilor petrecuti impreuna..bineinteles si a celor ce vor urma.
Am refuzat sa-i povestesc in aceea seara despre cele intamplate,vroiam sa pastrez asta pana cand vom ajunge la Bucuresti, nu vroiam nicidecum sa-i stric sejurul..si nici pe-al meu.
A fost o noapte linistita, iubita mea dormea cu capul pe umarul meu iar eu ma uitam in gol si ma gandeam, oare ce voi face daca maine ma voi intalni iarasi cu ea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu