Reanimare. Part 3

Dimineata,toamna,ceata,frig. Sunt trezita de un fior rece ce imi ingheta pana si respiratia. 
Eram singura in pat,geamul era deschis iar patura pufoasa in care noi adormisem era pe jos.Imi micsorez ochii pentru a distinge ora ce mi-o arata ceasul mic si argintiu de pe peretele din fata mea. 
Era 6 fara 20. Ora in care ea isi bea cafeaua grabita prin cine stie ce statie ..incercand sa ajunga cat mai repede la asa zisul ei job.
Stateam nemiscata cu ochii atintiti pe tavanul ce duhnea a noi,a mirosului nostru a amintirilor noastre.
Mi-am spus:
"Nu pot face asta."
Trebuie sa se termine intradevar? Incerc sa fiu diplomata...dar mai mult ma mint decat sa incerc asta,o gandire logica imi este totusi imposibila,la fel cum imi este imposibil sa ma ridic si sa-mi beau cafeaua singura.
Incerc sa-mi aduc aminte de clipele frumoase,devastator de frumoase..inuman de uitat.
Nu-mi place sa mint,urasc sa fac asta..dar o fac. Vroiam doar un bun motiv pentru care sa nu o mai fac. Imi tot presam mintea sa-mi dau seama de vreunul ... degeaba.
Ma ridic,imi iau halatul ce-l purta ea aseara.
"Hmmm...miroase a tine."
Il dau jos.
Fiecare gura de cafea parea ca un ghimpe ce-mi strabatea gatul,nici o picatura nu era bine primita. Trebuia sa-mi aduc gandurile sa-mi fac curaj si sa-i dau verdictul final...desi nu il doream,trebuia.
imi fac curaj, imi iau telefonul si intru la mesaje.
"Stii..m-am gandit." nu, asta nu merge.
"Poate ar fii mai bine.." nici asta.
"Te iubesc dar.." am innebunit? asa ceva chiar nu ar fii iesit din gura mea.
Ma adun,sau cel putin incerc sa ma adun.
"Degeaba..." murmur pentru mine insami, mi se pare o prostie ce se intampla in ultima vreme, si e prea tarziu sa ma gandesc la cate-au fost spuse,cate cuvinte au fost aruncte fara nici un rost si cate priviri complet diferita fata de cele de pana acum.
M-am gandit la numele tau si am stiut ca nu te voi mai putea ignora multa vreme...Asa ca te-am sunat.
"-Buna dimineata si tie..frumos cum ai plecat fara sa ma trezesti macar sa inchid usa.
-Oh doamne, era de asteptat..nici un buna dimineata dragut nu poti spune ca trebuie sa-mi reprosezi cate ceva. M-am gandit sa nu te trezesc,era oricum prea dimineata,stii prea bine cu o asa vreme trebuie sa plec mult mai devreme,te-am acoperit si am plecat.
-Desigur,de-aia era patura pe jos..
-Poate ai visat urat si te-am intors iarasi dp o parte pe alta,nu-i vina mea.
-Ah...ai dreptate,nu te mai visasem de mult."
Ciudat,niciodata nu i-am vorbit asa,ma simt prost..si ar trebui sa-mi cer scuze.
"-Scuze..iarta-ma,sunt ciudata astazi.
-Observ...linisteste-te si asteapta-ma acasa, ajung si eu in cateva ore..poate o sa iesim prin parc,daca reusesti sa-mi faci fata."
Uram atitudinea asta de siguranta mai mult decat orice,as fii preferat sa-mi spuna ca ..vom merge undeva,intr-un loc surpriza,dar nu asa.
Inchid,iar apoi adorm in canapeaua veche,ma trezesc din cauza unor batai in usa,era ea.
Ma ridic nervoasa sa ii deschid usa,pregatita sa o ignor tot restul zilei.
O deschid,iar ea imi sare in brate,strangandu-ma la pieptul ei oprindu-si parca bataile inimii.
"Mirosi exact ca inainte,inainte demult..Sau poate asta e iadul tau,nu-mi pasa,ma voi risca."
Nu aveam puterea sa stau deoparte de ea,o strang si mai tare in brate si o ademenesc ca pe o pisicuta in casa pentru a nu ingheta in continuare.
(to be continued...)

"Look after my heart,i`ve left it with you.....andrd"