Reanimare. Part 2.

Dupa ce a plecat,m-am aruncat in pat cu gandurile invalmasite nestiind ce se intampla cu mine. Imi tot rosteam ca sunt o proasta si ca nu trebuia sa ma comport asa,nu trebuia sa o las sa plece..nu asa.
Incepuse o ploaie torentiala dar numaram fiecare strop de ploaie incercand sa nu ma mai gandesc deloc la ea.
"Ar trebuie sa incetez,ce mai conteaza,s-a spus tot ce era de spus"
Desi stiam sigur ca ma mint si ca nimic din ce spun nu era adevarat.
A trecut o ora, doua...pana ce aud din nou aceleasi batai ferme in usa de la intrare.
De data asta ma indepartez cu pasi inceti,nesiguri...desi stiam cu precizie ca ea este. Apoi ii deschid.
Era uda din cap pana in picioare,toate firele de par ii inundasera fata iar ea se chinuia sa le dea la o parte.
-M-am intors,ce zici ma lasi sa intru?
-Da intru..doar nu te voi lasa in ploaia torentiala. Ce intrebare? As fii dat orice sa vina.
O invit sa intre dandu-ma grabita din calea ei. Ea intra isi arunca geanta pe podea si isi da paltonul ud fleasca jos,aruncandu-l si pe el. Se indreapta cu pasi rapizi inspre mine,incerc sa dau inapoi,desi asta imi calca pe inima.
-O imbratisare de bun venit?
Imi sugereaza ea.
-Ok...vin-o aici.
Apoi o iau in brate,simteam oboseala din corpul ei,ca si cum ar fii alergat prin ploaie pentru a ajunge intr-un loc anume.
-De ce esti asa extenuata?
-Pai..Hm.. Am avut o energie inexplicabila,am simtit nevoia sa alerg..Poti verifica asta daca ma vei strange mai tare.
-Nu vreau sa-ti sorb si ultima picatura de viata ce-o mai ai in tine. Ar fii mai bine sa faci o baie calda,apoi sa te pui in pat.
Niciodata nu m-am gandit ca ii voi spune asta. Ciudat mod de a gandi acum.
-Poti sa fii macar acum sincera?
Oh nu..iar va incepe.
-Nu,probabil ca nu.
-Am obosit sa-ti ascult teoriile,definitiile,de ce nu incerci sa-ti traiesti si tu nenorocita asta de viata?
-Ca sa ce? Sa traim iarasi o viata dubla? Am spus ca ar fii mai bine sa ramanem prietene dupa,dar nu si ca am fii vrut asta,asa a fost sa fie. Urata replica..daca as fii avut curajul as fii strans-o si mai tare in brate iar apoi i-as saruta buzele ude din cauza ploi...
-Asta inseamna ca esti inteligenta? Daca stai ascunsa?
-Bine,atunci sa zicem de dragul argumentului ca nu sunt desteapta..
-Nimeni nu a spus asta..dar exagerezi in tot.
Si acum ce ar trebui? Sa-i spun ca ma dezgusta din cauza ea pentru ce-a facut..? Sau felul in care am complicat eu situatia?
-La asta ai visat tu mereu? Sa fii libera?
-Nu,am visat sa fiu cu tine intotdeauna.
-Nu as fii spus asta.
Apoi ne dam drumul,se indeparteaza spre baie unde,o astept linistita pe canapeaua de langa patul vechi.
-Te-ai mai linistit?
Ce intrebare..oare ce se astepta? sa ii pic in gratii?
-Sa ma linistesc de la ce?
-Nu stiu..tu stii.
Apoi s-a apropiat iar de mine,imbracata doar in halatul pufos de baie. Ma ia in brate si incearca sa ma sarute,dar intorc capul ca printr-un reflex.
-Nu am puterea sa mai fac asa ceva.
-Atunci n-o face.
Dupa aceste cuvinte,se indreapta iar spre baie,se imbraca si se aseaza linistita in patul care candva era al nostru.
-Nu te oblig sa faci asta,nu vei lasa nimic de la tine in seara asta,eu stiu ce vreau si ce imi doresc in continuare..tu ca intotdeauna nu ai nici cea mai vaga idee.
Tac. Intorc capul si incerc sa-mi tin cuvintele captive. As fii riscat sa-i spun ce simt cu adevarat...Asta nu ar fii fost deloc bine.
-Nu,poate nu stiu.
-Atunci gandeste-te.
Trec 20 de minute timp in care,ea si-a butonat telefonul iar eu m-am uitat in gol incercand sa dau de un strop de intelepciune pentru a trece si prin seara asta.
-Ai de gand sa vii langa mine in pat sau vei dormi pe canapeaua aia trezindu-te cu dureri de spate?
Ma indrept inspre pat,apoi ea ma trage de mana aruncandu-ma peste ea.
-Te tin strans,ai incredere in mine?
-Prea multe teorii..
-Nu,nu sunt deloc multe,inchide ochii.
Apoi i-am inchis.
-Spune-mi ce vezi.
-Asta nu e real. E un fel de chestie care nu exista cu adevarat...
-In lumea mea exista.
Apoi adormim ghemuite una in bratele alteia asteptand diminetile obisnuite in care stateam imbratisate in balconul rece bandu-ne cafeaua de buna dimineata in garsoniera noastra mica... Dar acum era ceva diferit,incertitudinea plutea in aura ce ne inconjura,nu eram sigure ca altadata,nu stiam ce va urma de acum inainte..sau daca va mai urma ceva.