Inchinam un ultim pahar in cinstea a ce a fost,am decis sa te invit inca o data la mine. De data vom fii doar .. EU,Tu. Fara noi.
Stau atintita cu ochii in usa care astept sa fie atinsa de bataile mainilor tale..
In scurt timp se aud doua batai scurte dar ferme,erai tu.
Am dat la o parte usa din calea mea ridicol de nerabdatoare..si acolo era ea, MIRACOLUL MEU...
Ochii mei iti urmareau trasaturile palide ale fetei,curba blanda a buzelor,pometii arcuiti linia dreapta a nasului,intinderea neteda de marmura a fruntii..partial umbrita de parul castaniu intunecat de ploaie.
Ne-am asezat in jurul mesei din mijlocul camerei,ne priveam lung fara a indrazni a scoate vreun cuvant...dar ea rupe tacerea.
-Iarta-ma ca nu am ajuns la fix..a intervenit ceva.
-Nu-i nici o problema, murmur eu, te mai puteam astepta..
-Multumesc...deci ce mai faci?
Era ciudat,de parca n-ar stii,intotdeauna reusea sa afle. Era un fel de cititoare a mintii.
-Nimic interesant..cursuri,job-ul obositor,dar ma descurc..
-Ma bucur..e bine de stiut.
-Asa e. Pentru cinci secunde imi tin respiratia pentru a i-o auzi pe a ei. Aceiasi respiratie bine calcutata..ca un matematician nebun. Tu..? Cum iti este? Ce intrebare stupida! ce se intampla cu mine? ma comport ca si cum nu as cunoaste-o...sau poate chiar nu o mai fac.
-La fel de bine multumesc de intrebare,lucrez la un nou proiect,incerc sa-mi organizez bine programul dar imi este mereu dat peste cap...Una,ALTA.
-Inteleg,deci te retin. Stiam eu ca nu era bine sa o invit..trebuia sa las lucrurile asa cum au fost aruncate,impertinenta.
-NU! Stii bine ca-mi face placere,era si timpul sa .. povestim.
-Stii bine de ce esti aici..vreau sa clarificam lucrurile. Tensiunea era din ce in ce mai mare,ce va urma? sa-i spun ca mi-e dor? ca o iubesc? nici gand. Voi pastra pentru mine tot ce tine de capitolul "noi" sau "fostul noi" oricum numai conteaza.
-Ce e.. Te gandesti la vreun lucru important ce trebuie sa mi-l zici? sau poate sunt mai multe..eu inca astept sa iti faci curaj.
-Nu..stii foarte bine,vreau ca tensiunea sa dispara si ne putem vedea linistite in continuare de viata. CUM REUSESTE? mereu a stiut sa-mi citeasca gandurile! trisa intotdeauna...
-Vino langa mine.
Ma apropii cu pasi usori in fata ei..ochii ii erau gingasi,calzi..de un auriu lichid si parca incardrati intr-un chenar gros de gene negre. Nimic nu ne putea tine departe una de cealalta..nici egoismul,nici rautatea,nici ura..nici chiar moartea la final.
O privesc cu privirea incetosata ochii strapunzandu-mi claritatea vederii.
-Ar cam trebui sa ai grija data viitoare cand te vei indragosti.
-Cam tarziu sa ma ingrijorez de cine ma intragosetesc, subliniez eu. Dar chiar si fara avertisment m-am descurcat admirabil.
-Ma bucur ca macar tu crezi asta.
Inseamna ca da..sunt persoane care ma cred incompetenta,stiam asta de la inceput,dar uite aprobarea. Pentru asta nu ii voi spune nimic.Astept sa ii sune telefonul,apoi sa plece...o voi lasa cu acel semn al intrebarii. Nu ii voi spune nimic.
Brusc isi deschide bratele iar eu ma asez in poala ei ghemuindu-ma in imbratisarea ei rece si dura.
Un amalgan de sentimente supravietuiau deasupra noastra,iar noi,le faceam fata cu brio. Fara a ne rosti sentimentele,ca si cum aceasta intalnire a fost infaptuiuta doar pentru o imbratisare.
Aveam in gand tot felul de cuvinte..tot felul de sentimente cum ar fii... "Ai idee cat esti de importanta pentru mine? Stii cumva cat de mult te iubesc?"
Dar renunt..aleg sa o strang la pieptul meu tinandu-mi capul sub barbia ei.
Nu trece un minut si ii suna telefonul.
"Te astept de o jumate de ora in statie,cand ai de gand sa ajungi?" se auzi o voce din telefon.
Apoi ea inchise,imi zise ca trebuie sa plece de urgenta...dar ne vom revedea cu alta ocazie...in curand.
Astept sa iasa,o urmaresc pe geam... Si ii trimit un mesaj.
"Mda..si mie mi-a fost dor de tine. Mult. Dar asta nu schimba cu nimic lucrurile."
Va urma.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu