Toamna.

O seara racoroasa de toamna,suntem noi..tot noi,singure in bezna din camera intunecoasa.
Ne spuneam glume si ne aruncam priviri inocente prin intuneric.
Mainile mele se plimba calatoare pe spatele tau ferm dar parca de copil, te tineam cu toata forta in brate,iti simteam respiratia in mici intreruperi incercand sa-mi atraga atentia.
Mi-am adus aminte. Manusile de dantela.
Le-am pus usor peste mainile care abia asteptau sa te atinga, te atingeam cu asprimea dantelei pe spate, simteam cum mici fiori iti impanzeau tot corpul.
Lumina felinarelor impreunandu-ne privirile. Te simteam calma dar tot odata agitata,simteam cum energia din tine era gata-gata sa explodeze.
Te-am strans apoi din nou intr-o imbratisare si am lasat timpul noptii sa ne vegheze profitand de dragostea ce plutea in incaperea intunecoasa.