duminică, 3 iulie 2011

Ai mei.

Nu le-am zis parintilor niciodata cat m-au dezamagit uneori. Nu le-am zis cat au gresit uneori fata de mine. Nu le-am zis vreodata cat rau mi-au facut, incercand sa-mi faca bine. Nu le-am zis vreodata cat au imbatranit. Nu le-am zis cat sunt de rupti de realitate uneori. Nu le-am zis niciodata ca nu mai am nevoie de ei, chiar daca acum imi port singura de grija. Nu le-am zis niciodata cat ma doare ca nu ma lasa sa-i ajut, desi se vede clar ca au nevoie. Nu le-am zis cat de mult le voi simti absenta atunci cand nu vor mai fi.
Nu le-am zis niciodata ceva care sa le zdruncine increderea si munca pe care au depus-o pentru a ma pregati pentru viata.
De ce ? Simplu...pentru ca ii iubesc. Daca sunt ceea ce sunt acum, sunt, mai ales, datorita lor.

Un comentariu: