miercuri, 10 februarie 2010

Timp.

E scrisa prin iunie.. nu ii mai stiu rostul.


Cineva,mi-a povestit ca timpul poate sterge orice, pana si cele mai durerose amintirii.Odata cu trecerea anilor odata cu tine am inteles ca aceea teorie nu este existenta,am incercat sa uit totul in legatura cu tine dar acum sunt constienta ca imi este imposibil.Orice imi aduce aminte de tine,pana si o ploaie calda de vara pe care o aseman cu una rece de primavara.Totul este confuz si nimic evident.Lucrurile par prea complicate pentru o copila..o copila ca mine.
Nu pot uita ochii tai,care imi intra in memorie si se intiparesc acolo, intra in meoglinda sufletului Tu si ma fac sa iti am privirea mereu in fata ochilor.
Nu pot uita de asemenea nici zambetul tau, care seamana cu o mie de raze colorate provenite dintr-un curcubeu.
Nu iti pot uita buzele, care au armonia perfecta intruchipata in ele.
Nu iti pot uita gesturile, acele gesturi calcuate si bine definite.
Nu pot uita nimic,si stii de ce? Pentru ca te iubesc chiar daca niciodata nu am stiut sa indeajuns, niciodata nu mi-am exprimat sentimentele cum am vrut.. si asta de ce? pentru ca intodeauna imi este frica..de ce imi este frica? imi este frica ma vei respinge..orice acest lucru ma poate inchide intr-o colovie unde numai tu ai cheia lacatului.
Nu ma pricep sa scriu versuri,de aceea am ales proza, singurul lucru care ma poate face sa-mi descarc sentimentele care simt ca rabufnesc din mine.
Poate sunt prea exagerata, poate daca vei citi asta vei rade.
Poate nu o vei citi niciodata.
Un lucru este cert si bine inteles, te iubesc, te iubesc mai mult decat ma iubesc pe mine.
Te iubesc nu pentru ca meriti..te iubesc pentru ca m`ai facut sa te iubesc.
Te iubesc chiar daca m-ai facut sa masimt oribil, si nu credeam ca te voi mai iubii.
Dar inca te iubesc si te voi iubii.
Mul timp de acum...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu