Suntem iar.. iar departe, inimile noastre isi continua bataia departe una de cealalta..
Suntem straine una de cealalta, ne indepartam tot mai mult pe zii ce trece.. si tot asa ma indrept spre drumul numit "agonie dispret si disperare"
Caci fara tine.. fara aceea inima care batea in ritm cu a mea.. fara aceea inima eu nu ma pot numi "eu".
Si totusi! Nu conteaza.. am mintit, am mintit de multe ori.. si eu dar si tu!
Nu ne-am respectat.. nu ne-am iubit indeajuns..
Dar totusi! Totusi de ce ma gandesc la tine?!
De ce nu mi te pot scoate din suflet!?
Nenorocita de inima care lupta impotriva mea.. nenorocita de inima care imi subestimeaza ratiunea!
Si de ce acum? De ce acum?De ce m-ai lovit al dracului de tare?
25.. numarul meu cu ghinion.. 25, numar care nu vreau sa il mai socotesc vreodata.
Si nu simt decat regret... regret ca iubesc?! DA! regretul ca in urma ta ai lasat un drum inchis.. ai lasat doar ceata si fum.. in care ma voi inneca curand.
Actionez ca o surdo-muta! Nu vad.. nu aud nimic, toate sunt pe dos..
Cosmar.
Oare se va termina odata?
Daca tot pleci.. pleaca dracu` si lasa-mi inima deschisa.

Rezumatul unor sentimente.

25..
25 de pastile belstemate
25 ca punct de reper
25 , doua inimi frante
25 aniversarea a doua inimi
25 .. amintire tot de 25.

Cinnamon.

Eram noi doua, ne jucam in cearceafurile rosii parca concepute intocmai pentru noi.. iti mangaiam obrazul cu al meu.. te strangeam tare in brate si iti muscam buzele in saruturi gingase..
Era o seara de vara.. o caldurea infernala, iar noi nici nu o mai simteam..
Iti faceam masaj cu .. aceea aroma de scortisoara care ne intra in minte si ne facea sa zburam usor .. sa zburam in aceea lume doar a noastra.
Imbratisari nevinovate..numai in aparanta.. caci ne iubeam si simteam cum aceea dragoste a devenit cel mai inportant lucru trait de noi...
Iti sarutam gatul iar tu te cutremurai usor la cuvintele "te iubesc".
Pe fundal se auzea in surdina melodia noastra,melodie care ne mangaia timpanele si ne radia privirile oglindite in intuneric..
Era doar o lumine a unei lampii intr-un colt ascuns al camerei, dar nu o luam in sema..
Eram totusi NOI noi exact cum trebuia sa fim.

Omg.

Te vad hoinarind prin troienele de zapada. Picioarele iti erau inghetate, buzele iti erau vinete.. Strigi dupa mine, dar eu nu pot ajunge la tine.
Distanta prea mare..care cu fiecare clipit parca ne indeparta mult mai mult.
Te simteam cu respiri.. dar nu iti puteam prinde mana.
Ma simteam ca un fulg care odata lipit de pielea ta,se topea usor incalzit de caldura ta..
Ma simteam ca un suras gingas ascuns usor in falcutele tale..
Ma simteam ca o lacrima ce iti strabatea obrazul..
Eu eram vantul.. te facea sa tresari cand iti mangaia obrazul.
Eu sunt piatra pe care ai calcat.. si care ti-a pastrat mersul.
Eu sunt oglinda in care te uiti in fiecare dimineata.. deoarece am in mine mereu chipul tau natural si angelic.
Eu sunt fata care te iubeste.. sunt fata care ar face orice sa fie cu tine..
Sunt fata care ar da orice sa fie aproape de tine.

She`s my supergirl.

Pielea ei in contrast cu zapada.. eram noi doua impinse de ganduri aruncate la repezeala intr-un parc.. stateam lungite pe zapada .. ne intaream orizontul.

Eu: Ma mai iubesti..?
Ea: Ce e cu intrebarea asta? Normal ca te iubesc.. Esti totul pentru mine!
Eu: Observ ceva in ochii tai.. observ un cuvant nerostit, o flacara in toiul iernii.. si desi este atat de frig..tu fierbi pe dinauntru, spune`mi iubito.. ce te framanta?
Ea: Nu este nimic.. sunt doar fericita ca esti aici cu mine, ca te tin strans de mana..ca iti pot savura buzele si pielea..

O liniste infernala se lasase intre noi.. simteam ca ceva nu era in regula, era ca un basm.. totul alb..parea rai, dar era doar..iarna.
Te priveam din nou.. ochii tai imi zambeau, mana ta o tinea strans pe a mea.. ma tineai strans la pieptul tau.. ma simteam ca intr-o zii torida de vara.

Ea: Iubito..
Eu: Da?
Ea: Te iubesc.. as vrea sa imortalizez acest moment..asa vrea sa simt cum fulgi se opresc din acest joc infernal .. as vrea sa simt cum se incremeneste timpul.. si noi doua sa fim aici.. pentru todeauna. Sa nu mai existe timp,sa nu mai existe lume.. sa fim doar noi.
Eu: Un vis.. Vis care il vom implini, iti promit.. nimeni si nimic nu te poate lua de langa mine.
Ea: Ador mirosul pielii tale.
Eu: Pielea mea..? A ce miroase?
Ea: Miroase a tine.. mirosul tau care l-as putea simti de la kilometri distanta.. Acel miros care imi ravaseste gandurile.. ma face sa imi pierd ratiunea.
Eu: Te simt tematoare.. nu o sa ma pierzi.. si nici eu pe tine, te iubesc.. esti prima perosana careia ii spun asta.. sincer.
Ea: Stiu.. si eu te iubesc enorm.

Apoi ne-am cufundat din nou in starea noastra de visare.. fulgi de nea se asezau cuminti pe formele trupurilor noastre care erau lipte unul de celalalt.. se confundau.. eram din doua una, o fiinta puternica.. si iubitoare de sine.. caci aceea sine, reprezenta jumatatea fiecareia..


Penru ea.. As face orice, as innota o mare de zapada, as bate mii de kilometri, as arunca in urma orice.. doar pentru ea. pentru ca este a mea.. si ce-i al meu e pus deoparte..

Vis hoinar..

Frig.. O zii geroasa de iarna.. ningea, zapada imi curgea pe gene.. ma indreptam spre acea comuna cafenea.. drumul spre ea il invatasem cu ochii inchisi..
Eram eu.. eu si ele, persoanele care mi-au fost alaturi, prietenele care au stiut sa ma ajute.. cand credeam ca nu voi mai putea face fata .
Intram in cafenea.. aceiasi muzica si acelas zgomot infernal.. ea era acolo.. la acelas loc unde o gaseam mereu, sentimentele mele pentru ea.. au pierit lasand loc altor sentimente..chiar daca eram confuza.
M-am asezat la aceiasi masa.. aceiasi scrumiera.. acelas tip de tigari.
Aceiasi muzica in surdina.. aceleasi persoane.. aceleasi discutii.
Cand deodata.. imi suna telefonul.. era.. ea.. aceea persoana care as fii dat orice sa ma sune..
-Hey.. buna.
-Bunaa! ce faci...?
Ceva imi parea ciudat in vocea ei.. mai ales prin faptul ca nu mi-a spus "iubita" parea rece.. si nelinistita.
-Bine.. te-am sunat sa-ti spun ca o sa vin astazi.. in aceea cafenea, vreau sa discut cu tine..
Eram surprinsa.. distanta ne facea uneori sa fim atat de triste..dar in sfarsit dupa foarte mult timp, voi reusi sa o vad..
I-am raspuns..
-Ok.. atunci ma suni cand esti in fata cafenelei... ies eu dupa tine sa te intampin!
In vocea mea se citea o fericire radianta..dar totodata ingrijorata.
iar ea mi-a rspuns..
-Ok.. ne vedem acolo.
Apoi mi-a inchis brusc.. fara nici un "te iubesc.." fara nici un.."rams bun"
Trec cateva ore.. primesc un mesaj.
"Iesi in fata cafenelei.. trebuie sa iti spun ceva important"
Uit sa imi iau geaca pe mine stiind ca afara era un ger aspru...dar ce mai conta?! era ea.. in sfarsit atat de aproape de mine! urma sa ma incalzesc in bratele ei..apoi sa intram tinandu-ne de mana in cafenea..
Eram momentul.. am iesit in fata cafenelei.. dar.. surpriza!
Era ea.. aceiasi fata dile cop..aceea persoana care credeam ca o cunosc..si o iubeam atat de mult.. era ea..tinandu-se de mana cu fosta iubita..
-Hey... buna, nu ma asteptam ca voi sa.. fiti..aici..acum..asa.
Iar ea..
-Stiu..tocmai despre asta am vrut sa vorbim.. nu iti este frig.. vrei sa intram?
Atunci am simtit un sentiment coplesitor.. imi arunca cu brutalitate panica in fire..
-Nu!.. vreau sa imi spui ce se intampla! ce este? de ce aici..cu ea?!
-Pai vezi.. noi .. am reusit sa..
-DA! si asa imi spui? Tie chiar nu iti pasa ca imi faci rau?
-Ba da! dar nu m-ai fii inteles.. crede-ma..
-Nu mai cred nimic din ce spui.. pleaca.. lasa-ma!
-Ok.. daca vrei sa vorbim.. ne vedem in cafenea..
-Nu..nu vom mai vorbi.
Apoi am fugit inspaimantata de fiara care tocmai mi-a intors spatele.. m-am asezat pe banca din fata cafenelei.. ma simteam descurajata.. de parca tot timpul meu.. a fost pierdut.
Timp de o ora.. am ramas incostienta pe banca aceea inghetata doar cu gandul la ea..
Intre timp..prietenele mele si-au dat seama de lipsa mea..intre timp fiara a intrat in cafenea.
-Hey..dar stai putin.. ea unde este? Parca terbuia sa te intalnesti cu ea..
-Da.. ne-am intalnit..dar.. am crezut ca era cu voi.. abea acum cand am dat de voi aici.. am observat ca nu este..
Prietena mea a observat ciudata apropiere dintre ea si fosta ei..
-Adica..stai putin, tu si ea.. nu..?
-Nu.. ne-am despartit.
-A si, acum esti cu ea?
-Da..
Pai si ea unde este acum? A plecat dupa tine..fara geaca fara nimic..in frigul de afara!
-Nu stiu.. ar trebuie sa iesim sa o cautam..
-O sa chem un taxi, plecam acasa dupa..
Au iesit din cafenea.. apoi m-au zarit pe banca din fata cafenelei.. eram inghetata, nici de tremurat nu mai aveam forta.
-BAAI! ce cauti aici? ASA?! esti nebuna?
Imi spuse ea..
-NU! nu sunt nebuna, cum indraznesti sa imi spui asta!?
-Eu..doar incercam sa..hai vino terbuie sa te incalzesti!
Apoi privirea i-a fost atintita asupra buzelor mele cartasera usor o culoare invinetita..
-Doamne! trebuie sa te ducem la caldura!
Prietena mea a rispostat..
-NU pleca cu tine nicaieri.. ne-a venit taxiul. vom pleca acasa.. tu doar uita ca ai intalnit-o azi! vezi-ti de..iubita ta..
-Nu plecati NICI UNDE! trebuie sa ii vorbesc..
-Nu,intelege.. ai facut destule.. nimic nu mai se poate rezolva, plecam.
Si am plecat.. o priveam din taxi cum se indeparta usor spre cafenea.. tinand-o de mana.. lacrimile inghetate pe obrajii mei deja se dezghetau.. ma simteam in siguranta acum..chiar daca ceva in mine pierise.