Reanimare. part 5.

Zilele au trecut,mica noastra vacanta s-a terminat, eram in drum spre Bucuresti,suportam aglomeratia autrostrazii. Faceam cu randul la volan din cauza faptului ca eram foarte obosite.

Un drum lung, obositor si ingandurat pentru mine.

Aproape de intrarea in Bucuresti, iubita mea adormise iar eu ascultam muzica data incet si ma chinuiam sa-mi tin ochi deschisi desi nu eram foarte atenta la drun.

Am ajuns acasa, am aruncat geamantanele pe podea, am facut impreuna un dus cald si ne-am bagat in pat,adormind amandoua in sincron.

A doua zi dimineata ne trezim, ultima particica din vacanta noastra..aveam de gand sa stam acasa sa despodobim bradul apoi sa pierdem vremea impreuna.

Deodata se auzi o bataie in usa, era prietena mea cea mai buna.

-Vreti sa veniti la o cafea? Ne-au invitat fetele.

Iubita mea da din cap in semn ca nu.

-Nu stiu, eu as iesi. Raspund eu apoi.

-Du-te tu..eu o sa te astept aici,sunt foarte obosita sa le pupi pe fete din partea mea.

Imi raspunde ea apoi.

-Bine iubita.. o aprob, daca asta iti doresti.. ne vom intoarce acasa in cateva ore,promit sa nu intarzii.

Ma imbrac si plec cu prietena mea inspre centru pentru a ne intalni cu restul fetelor.

Toate lucrurile au decurs normal,fiecare isi povestea pataniile din vacanta. Am povestit si eu la randul meu excluzand marele detaliu... de care aflase doar prietena mea cea mai buna.

Inspre seara ma decid sa plec, nu vroiam sa o las sa ma astepte,plus ca era ultima noastra zi de vacanta si trebuia sa petrecem impreuna putin timp liber ramas. Eu si prietena mea ne indreptam spre iesire, cand vad o persoana dubioasa incercand sa ma traga de umar.

Era ea. Intorc capul brusc si tresar.

-Hei...buna,nu te-am recunoscut. Ii raspund eu surprinsa.

-Nici nu-i de mirare, m-am schimbat mult de cand nu ne-am mai vazut.

-Asa este..

-Ce faci, nu intri?

-Nu, am putina treaba acasa..

-Ah, inteleg..pai atunci o lasam pe alta data? Avem multe de povestit, cred eu.

-Da cu siguranta.. iti dau imediat nr meu de telefon.

I-am dat numarul de telefon desi prietena mea imi facea semne sa nu.

-Ok, ne auzim atunci, o seara buna.

-O seara buna si tie. Ii raspund meu.

Prietena mea aproape exploda, nu suporta sa ma vada iarasi in prezenta ei, presimtea ca ceva nu era in regula.

-Esti nebuna? Daca afla X ca va veti intalni?

-O sa-i spun chiar eu.. nu are de ce sa protesteze atata timp cat nu mai este nimic intre noi. Ba chiar o sa o rog sa ma insoteasca.

-Esti sigura?Nu cred ca vor iesi prea bine lucrurile..

-De ce nu? Vom povesti despre noi si noile noastre vieti, nimic special.

-Ok, sti bine ca te aprob..dar asta nu inseamna ca si sustin.

-Stai linistita, nu se va intampla nimic.

-Daca tu spui...

Ne-am indreptat apoi inspre casa, ingandurate amandoua, tot drumul nu ne-am spus un cuvant.. Vroiam doar sa ajung mai repede la iubita mea si sa o strang in brate, ca printr-un reflex..apoi sa-i povestesc ce s-a intamplat,speram sa ma inteleaga si sa nu imi faca vreo scena. Era genul de persoana care intotdeauna m-a inteles, ii povesteam de ea..desi o deranja incerca sa ascunda asta si sa ma asculte. De multa vreme nu ma deschisesem capitolul "EA", era doar o poveste ce se sfarsise demult.

Reanimare. Part 4..

Ani grei au trecut de atunci, ani grei de cand nu o vazusem.. Am abandonat viata noastra de cuplu dupa ultima noapte.. o noapte in care am profitat de ultimele bucatele din sufletele noastre.

Apoi am plecat amandoua, lasand o garsoniera goala plina de sentimentele noastre si filmulete din trecut imprimate in peretii aia...

Mi-am gasit calea de scapare..cu greu. Dupa o perioada in care m-am refugiat in casa parinteasca, alaturi de ai mei. Dupa un an am decis sa ma mut iar singura, aruncandu-ma cu capul inainte in singuratatea ce urma sa ma doboare mai tarziu,poate.

Un nou job, vechiul oras...aglomeratia lui.. Mi-am regasit vechile prietene,neschimbate parca..in unele cazuri erau aceleasi relatii, ne-am recuperat usor si am devenit iarasi noi, cu aceleasi adunari de gasca in care discutam si ne simteam bine una in compania celorlalte.

Cel mai dor mi-a fost de prietena cea mai buna.. cu care locuisc in prezent, am decis sa inchiriem impreuna un apartament si sa fim asa cum ne-am dorit mereu..impreuna,independente fara alte obligatii.

Timpul trecea, monotonia isi intrase deja in calcul.. Asta pana intr-o zi, cand am cunoscut-o pe ea.

Aceea fata superba cu picioare lungi, ten catifelat si par negru. Am simtit din prima ce va urma sa se intample.

Se mutase din alt oras pentru a-si putea desfasura cursurile la Bucuresti. Era o studenta iminenta,toata lumea o stima si o aprecia..inclusiv eu.

Dupa luni in care am studiat-o, am ales sa ma indragostesc de ea, lucru care l-am putut controla pana atunci.

Relatia incepuse perfect..se derulase perfect, deja se mutase cu mine,eram foarte fericite si implinite.. Ultimul an de facultate, apoi urma sa fim libere si din punctul asta de vedere,ne doream sa plecam amandoua in strainatate si sa ne gasim slujbe acolo,mai ales lucram in acelas domeniu.

Ne petreceam timpul mai mult inafara aglomeratiei din capitala, alegeam destinatii cat mai ciudate, doar sa fim noi doua.

Intr-o iarna, dupa 2 ani de relatie, ne-am hotarat sa plecam undeva in Moldova, intr-un satuc pitoresc unde urma sa ne linistim cateva zile apoi sa revenim cu forte proaspete.

Se organizase acolo un fel de catun cu cabane perfect amenajate pentru un sejur de vis. Cabanele erau acoperite de zapada, aerul era atat de curat incat ne dureau plamanii.

Eram fericite, aveam de profitat cinci zile in care sa uitam de lume si de griji.

Pana intr-o dimineata...

Era ora mesei, eu cu iubita mea trebuia sa ne trezim si sa ne savuram micul dejun traditional intr-o incapere calduroasa plina cu stergare si tot felul de tesaturi populare.

O sarut pe frunte si ii soptesc usor la ureche "Buna dimineata iubito."

Ea se trezeste si se intoarce cu fata la mine. Ceva nu era in regula, era palida toata si deabea ce mai putea vorbi..

Chem un medic, acesta imi da verdictul.. Iubita mea era racita,avea nevoie de o zi in care sa stea linistita la pat, bineinteles eu alaturi de ea si sa-i indeplinesc toate poftele.

Zis si facut, era deja ora 18:00 si parea sa-si revina, dupa o zi in care am incalzit-o cu imbratisarile mele iubita mea se punea pe picioare.

Apoi ma roaga..

"-Te poti duce pana jos sa cumperi un vin? Este penultima noastra seara aici si ar fi frumos sa o sarbatorim ca atare."

Cu siguranta, i-am spus, apoi mi-am luat jacheta si m-am indreptat inspre bar.

Zaresc de la circa 5 metri o persoana foarte cunoscuta, formele corpului imi pareau familiare, trasaturile la fel,desi era cu spatele... ma apropii, usor sa ii aud vocea.

"Poti aduce astea la camera 13, iti voi raspunde eu la usa" spuse ea.

Nu-mi venea sa cred... era "EA" prima mea iubire..si unica pana acum.

Desi ani trecusera peste noi eu inca ii pastrasem amintirea vie si speram ca intr-o zi sa o revad..dar totusi nu acum.

Incerc sa ma ascund dupa alta persoana, si din spusele ei..locuia la camera 13, impreuna cu prietena ei..poate.

M-am facut nevazuta, desi gandurile imi tot dansau prin minte nu puteam inceta sa nu tresar cand ma gandeam cine locuia la aceea camera..

Incerc sa ma abtin.. iau cel mai bun vin si plec inspre iubita mea, care ma astepta intr-o rochita alba si diafana, obrajii ii erau tot rosii dar parea sa-si fi revenit,m-a primit cu un sarut fierbinte apoi am toastat un pahar de vin in cinstea noastra si a anilor petrecuti impreuna..bineinteles si a celor ce vor urma.

Am refuzat sa-i povestesc in aceea seara despre cele intamplate,vroiam sa pastrez asta pana cand vom ajunge la Bucuresti, nu vroiam nicidecum sa-i stric sejurul..si nici pe-al meu.

A fost o noapte linistita, iubita mea dormea cu capul pe umarul meu iar eu ma uitam in gol si ma gandeam, oare ce voi face daca maine ma voi intalni iarasi cu ea...

Gotta find what i`m searching.

Caut aceea fata dulce,copilaroasa,timida uneori,pregatita sa-mi fie alaturi indiferent de vreme..indiferent cat de greu i-ar fi.

E dificil sa cauti exact persoana care ti-o doresti,si culmea gasesti total opusul.

Poate sunt prea exagerata..sau poate prea oportunista..dar nu voi inceta s-o caut si nu voi renunta nici macar o secunda.

I`M GONNA FIND HER!

La multi ani.

Inca un an nou,inca un drum pe care am pornit parca impinsi de la spate.

De ce e nevoit timpul sa treaca asa repede?

Nu am simtit revelionul asta, mi s-a parut cel mai urat revlion de pana acum.

Daca in alti ani imi dovedeam actiunile copilaresti imbatandu-ma si stand intr-o stare euforica toata noaptea,anul asta am fost mai constienta ca niciodata.

Pofta de petrecere,faptul ca sarbatorile inca sunt printre noi..ne-au afectat asa usor.

Sarbatorile au devenit niste zi obisnuite din an.

P.S: Nu vreau sa exagerez, dar mi-a fost dor de tine toata noptea. tu faceai parte din planurile mele de revelion.

Ion Minulescu - Romanţă fără muzică

În seara când ne-om întâlni - Căci va veni şi seara-aceea - În seara-aceea voi aprinde trei candelabre de argint Şi-ţi voi citi Capitole din epopeea Amantelor din Siracuza, Citera, Lesbos Şi Corint... Şi-n seara când ne-om întâlni Te-oi întreba, Ca şi pe multele pe care le-am întrebat 'naintea ta: - Voieşti sau nu să fii a mea? În seara când ne vom iubi - Căci va veni şi seara-aceea - În pat vom presăra buchete de trandafiri şi chiparoasă Ne vom închide-apoi în casă Şi vom zvârli în stradă cheia... Şi-n seaca când ne vom iubi Te-oi întreba, Ca şi pe multele pe care le-am întrebat 'naintea ta: - Voieşti să nu mai fii a mea?... Şi-n seara când ne-om despărţi - Căci va veni şi seara-aceea - Vom stinge flăcările-albastre din candelabrele de argint, Iar florile de chiparoasă şi trandafirii-i vom presa În cartea roză-a epopeii Amantelor din Siracuza, Citera, Lesbos Şi Corint... Şi-n seara când ne-om despărţi Te voi ruga, Ca şi pe multele pe care le-am sfătuit 'naintea ta: - Să-ţi aminteşti c-ai fost şi-a mea!...

Prada.

Un om intelept mi-a explicat odata cauzele iubirii..
Iubesti,te lasi vrajit...apoi esti mancat.
Ratiunea si judecata iti sunt invinetite si incetosate.
Judeci totul ca fiind in jurul persoanei iubite.
Ii pui binele ei inaintea binelui tau.
Incerci sa petreci tot timpul cu persoana iubita.
Apoi se termina.
Ajungi sa fi umilta calcata in picioare..doar pentru ca ai fost sclava iubirii.
Un streang ce te aduce pe un singur drum,
Drumul numit regret.
Regreti ca ti-au pus increderea,ratiunea,trupul..sufletul.
Regreti ca te-ai vandut atat de usor.
Regreti ca ai iubit,
Regreti ca ai fost martora unor scene urate care nu le vei putea defini doar in cuvinte
Si vei continua sa-ti aduci aminte
Si vei continua sa regreti si sa versi lacrimi pentru marea ta greseala
Vei continua sa scri randuri plangand si blestemand ce-a fost inapoi.
Te transformi intr-o statuie, fara sentimente fara scopuri, fara cauze.

Reanimare. Part 3

Dimineata,toamna,ceata,frig. Sunt trezita de un fior rece ce imi ingheta pana si respiratia. 
Eram singura in pat,geamul era deschis iar patura pufoasa in care noi adormisem era pe jos.Imi micsorez ochii pentru a distinge ora ce mi-o arata ceasul mic si argintiu de pe peretele din fata mea. 
Era 6 fara 20. Ora in care ea isi bea cafeaua grabita prin cine stie ce statie ..incercand sa ajunga cat mai repede la asa zisul ei job.
Stateam nemiscata cu ochii atintiti pe tavanul ce duhnea a noi,a mirosului nostru a amintirilor noastre.
Mi-am spus:
"Nu pot face asta."
Trebuie sa se termine intradevar? Incerc sa fiu diplomata...dar mai mult ma mint decat sa incerc asta,o gandire logica imi este totusi imposibila,la fel cum imi este imposibil sa ma ridic si sa-mi beau cafeaua singura.
Incerc sa-mi aduc aminte de clipele frumoase,devastator de frumoase..inuman de uitat.
Nu-mi place sa mint,urasc sa fac asta..dar o fac. Vroiam doar un bun motiv pentru care sa nu o mai fac. Imi tot presam mintea sa-mi dau seama de vreunul ... degeaba.
Ma ridic,imi iau halatul ce-l purta ea aseara.
"Hmmm...miroase a tine."
Il dau jos.
Fiecare gura de cafea parea ca un ghimpe ce-mi strabatea gatul,nici o picatura nu era bine primita. Trebuia sa-mi aduc gandurile sa-mi fac curaj si sa-i dau verdictul final...desi nu il doream,trebuia.
imi fac curaj, imi iau telefonul si intru la mesaje.
"Stii..m-am gandit." nu, asta nu merge.
"Poate ar fii mai bine.." nici asta.
"Te iubesc dar.." am innebunit? asa ceva chiar nu ar fii iesit din gura mea.
Ma adun,sau cel putin incerc sa ma adun.
"Degeaba..." murmur pentru mine insami, mi se pare o prostie ce se intampla in ultima vreme, si e prea tarziu sa ma gandesc la cate-au fost spuse,cate cuvinte au fost aruncte fara nici un rost si cate priviri complet diferita fata de cele de pana acum.
M-am gandit la numele tau si am stiut ca nu te voi mai putea ignora multa vreme...Asa ca te-am sunat.
"-Buna dimineata si tie..frumos cum ai plecat fara sa ma trezesti macar sa inchid usa.
-Oh doamne, era de asteptat..nici un buna dimineata dragut nu poti spune ca trebuie sa-mi reprosezi cate ceva. M-am gandit sa nu te trezesc,era oricum prea dimineata,stii prea bine cu o asa vreme trebuie sa plec mult mai devreme,te-am acoperit si am plecat.
-Desigur,de-aia era patura pe jos..
-Poate ai visat urat si te-am intors iarasi dp o parte pe alta,nu-i vina mea.
-Ah...ai dreptate,nu te mai visasem de mult."
Ciudat,niciodata nu i-am vorbit asa,ma simt prost..si ar trebui sa-mi cer scuze.
"-Scuze..iarta-ma,sunt ciudata astazi.
-Observ...linisteste-te si asteapta-ma acasa, ajung si eu in cateva ore..poate o sa iesim prin parc,daca reusesti sa-mi faci fata."
Uram atitudinea asta de siguranta mai mult decat orice,as fii preferat sa-mi spuna ca ..vom merge undeva,intr-un loc surpriza,dar nu asa.
Inchid,iar apoi adorm in canapeaua veche,ma trezesc din cauza unor batai in usa,era ea.
Ma ridic nervoasa sa ii deschid usa,pregatita sa o ignor tot restul zilei.
O deschid,iar ea imi sare in brate,strangandu-ma la pieptul ei oprindu-si parca bataile inimii.
"Mirosi exact ca inainte,inainte demult..Sau poate asta e iadul tau,nu-mi pasa,ma voi risca."
Nu aveam puterea sa stau deoparte de ea,o strang si mai tare in brate si o ademenesc ca pe o pisicuta in casa pentru a nu ingheta in continuare.
(to be continued...)

"Look after my heart,i`ve left it with you.....andrd"