Reanimare. Part 3

Dimineata,toamna,ceata,frig. Sunt trezita de un fior rece ce imi ingheta pana si respiratia. 
Eram singura in pat,geamul era deschis iar patura pufoasa in care noi adormisem era pe jos.Imi micsorez ochii pentru a distinge ora ce mi-o arata ceasul mic si argintiu de pe peretele din fata mea. 
Era 6 fara 20. Ora in care ea isi bea cafeaua grabita prin cine stie ce statie ..incercand sa ajunga cat mai repede la asa zisul ei job.
Stateam nemiscata cu ochii atintiti pe tavanul ce duhnea a noi,a mirosului nostru a amintirilor noastre.
Mi-am spus:
"Nu pot face asta."
Trebuie sa se termine intradevar? Incerc sa fiu diplomata...dar mai mult ma mint decat sa incerc asta,o gandire logica imi este totusi imposibila,la fel cum imi este imposibil sa ma ridic si sa-mi beau cafeaua singura.
Incerc sa-mi aduc aminte de clipele frumoase,devastator de frumoase..inuman de uitat.
Nu-mi place sa mint,urasc sa fac asta..dar o fac. Vroiam doar un bun motiv pentru care sa nu o mai fac. Imi tot presam mintea sa-mi dau seama de vreunul ... degeaba.
Ma ridic,imi iau halatul ce-l purta ea aseara.
"Hmmm...miroase a tine."
Il dau jos.
Fiecare gura de cafea parea ca un ghimpe ce-mi strabatea gatul,nici o picatura nu era bine primita. Trebuia sa-mi aduc gandurile sa-mi fac curaj si sa-i dau verdictul final...desi nu il doream,trebuia.
imi fac curaj, imi iau telefonul si intru la mesaje.
"Stii..m-am gandit." nu, asta nu merge.
"Poate ar fii mai bine.." nici asta.
"Te iubesc dar.." am innebunit? asa ceva chiar nu ar fii iesit din gura mea.
Ma adun,sau cel putin incerc sa ma adun.
"Degeaba..." murmur pentru mine insami, mi se pare o prostie ce se intampla in ultima vreme, si e prea tarziu sa ma gandesc la cate-au fost spuse,cate cuvinte au fost aruncte fara nici un rost si cate priviri complet diferita fata de cele de pana acum.
M-am gandit la numele tau si am stiut ca nu te voi mai putea ignora multa vreme...Asa ca te-am sunat.
"-Buna dimineata si tie..frumos cum ai plecat fara sa ma trezesti macar sa inchid usa.
-Oh doamne, era de asteptat..nici un buna dimineata dragut nu poti spune ca trebuie sa-mi reprosezi cate ceva. M-am gandit sa nu te trezesc,era oricum prea dimineata,stii prea bine cu o asa vreme trebuie sa plec mult mai devreme,te-am acoperit si am plecat.
-Desigur,de-aia era patura pe jos..
-Poate ai visat urat si te-am intors iarasi dp o parte pe alta,nu-i vina mea.
-Ah...ai dreptate,nu te mai visasem de mult."
Ciudat,niciodata nu i-am vorbit asa,ma simt prost..si ar trebui sa-mi cer scuze.
"-Scuze..iarta-ma,sunt ciudata astazi.
-Observ...linisteste-te si asteapta-ma acasa, ajung si eu in cateva ore..poate o sa iesim prin parc,daca reusesti sa-mi faci fata."
Uram atitudinea asta de siguranta mai mult decat orice,as fii preferat sa-mi spuna ca ..vom merge undeva,intr-un loc surpriza,dar nu asa.
Inchid,iar apoi adorm in canapeaua veche,ma trezesc din cauza unor batai in usa,era ea.
Ma ridic nervoasa sa ii deschid usa,pregatita sa o ignor tot restul zilei.
O deschid,iar ea imi sare in brate,strangandu-ma la pieptul ei oprindu-si parca bataile inimii.
"Mirosi exact ca inainte,inainte demult..Sau poate asta e iadul tau,nu-mi pasa,ma voi risca."
Nu aveam puterea sa stau deoparte de ea,o strang si mai tare in brate si o ademenesc ca pe o pisicuta in casa pentru a nu ingheta in continuare.
(to be continued...)

"Look after my heart,i`ve left it with you.....andrd"

Asta e pentru cei care lupta in front line.

Cu ocazia "zilei internetului" va propun o tema..

Exista dragoste la distanta?

Majoritatea relatiilor la distanta incep pe internet. Frumusetea acestui inceput este ca ai posibilitatea sa fii deschis si sa ii spui celuilalt ce ai pe suflet.
Urmeaza schimbul de poze,impartasirea de idei,pasiuni i primele certuri.
O relatie la distanta trebuie luata in primul rand ca o provocare nu ca ceva ingrozitor de nerezolvat.

Avantaje
-comunici mai mult timp
-acorzi mai multa atentie
-tehnologia permite o cumonicare in timp real
-timpul sporeste curiozitatea

Dezavantaje
-se instaleaza rutine
-neincredere
-timp prea indelungat fara a se vedea fizic

Reguli intr-o astfel de relatie:
Increderea - intr-o relatie increderea trebuie sa fie deplina,fara a sa tine cont de alte lucruri,spre exemplu: trecutul. Fiecare dintre noi avem un trecut,toti avem defecte,la fel cum avem si calitati.
Comunicarea - cu cat vom reusi sa ne intelegem mai bine,cu atat vom atinge un nivel mai inalt de congruenta.
Optimismul - este evident faptul ca optimismul poate juca un rol important in imbunatatirea vietii pe toate planurile - personal,social,profesional.
Fidelitatea - fidelitatea este o alegere libera,un mod consimtit de comun acord pentru buna functiunare a cuplului. A fii fidel este o modalitate foarte concreta de a spune "te iubesc".

Dragostea poate trece peste timp..peste distanta..peste orice granita dar numai daca intr-adevar exista!

"Dragostea este indelung rabdatoare,este plina de bunatate: dragostea nu pizmuieste,dragostea nu se lauda,nu se umfla de mandrie, nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau, nu se bucura de adevar, acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul."

Asadar,nu da cu piciorul unei relatii la distanta,ci fa sacrificiul de a o aduce aproape,daca esti convinsa ca merita!

Reanimare. Part 2.

Dupa ce a plecat,m-am aruncat in pat cu gandurile invalmasite nestiind ce se intampla cu mine. Imi tot rosteam ca sunt o proasta si ca nu trebuia sa ma comport asa,nu trebuia sa o las sa plece..nu asa.
Incepuse o ploaie torentiala dar numaram fiecare strop de ploaie incercand sa nu ma mai gandesc deloc la ea.
"Ar trebuie sa incetez,ce mai conteaza,s-a spus tot ce era de spus"
Desi stiam sigur ca ma mint si ca nimic din ce spun nu era adevarat.
A trecut o ora, doua...pana ce aud din nou aceleasi batai ferme in usa de la intrare.
De data asta ma indepartez cu pasi inceti,nesiguri...desi stiam cu precizie ca ea este. Apoi ii deschid.
Era uda din cap pana in picioare,toate firele de par ii inundasera fata iar ea se chinuia sa le dea la o parte.
-M-am intors,ce zici ma lasi sa intru?
-Da intru..doar nu te voi lasa in ploaia torentiala. Ce intrebare? As fii dat orice sa vina.
O invit sa intre dandu-ma grabita din calea ei. Ea intra isi arunca geanta pe podea si isi da paltonul ud fleasca jos,aruncandu-l si pe el. Se indreapta cu pasi rapizi inspre mine,incerc sa dau inapoi,desi asta imi calca pe inima.
-O imbratisare de bun venit?
Imi sugereaza ea.
-Ok...vin-o aici.
Apoi o iau in brate,simteam oboseala din corpul ei,ca si cum ar fii alergat prin ploaie pentru a ajunge intr-un loc anume.
-De ce esti asa extenuata?
-Pai..Hm.. Am avut o energie inexplicabila,am simtit nevoia sa alerg..Poti verifica asta daca ma vei strange mai tare.
-Nu vreau sa-ti sorb si ultima picatura de viata ce-o mai ai in tine. Ar fii mai bine sa faci o baie calda,apoi sa te pui in pat.
Niciodata nu m-am gandit ca ii voi spune asta. Ciudat mod de a gandi acum.
-Poti sa fii macar acum sincera?
Oh nu..iar va incepe.
-Nu,probabil ca nu.
-Am obosit sa-ti ascult teoriile,definitiile,de ce nu incerci sa-ti traiesti si tu nenorocita asta de viata?
-Ca sa ce? Sa traim iarasi o viata dubla? Am spus ca ar fii mai bine sa ramanem prietene dupa,dar nu si ca am fii vrut asta,asa a fost sa fie. Urata replica..daca as fii avut curajul as fii strans-o si mai tare in brate iar apoi i-as saruta buzele ude din cauza ploi...
-Asta inseamna ca esti inteligenta? Daca stai ascunsa?
-Bine,atunci sa zicem de dragul argumentului ca nu sunt desteapta..
-Nimeni nu a spus asta..dar exagerezi in tot.
Si acum ce ar trebui? Sa-i spun ca ma dezgusta din cauza ea pentru ce-a facut..? Sau felul in care am complicat eu situatia?
-La asta ai visat tu mereu? Sa fii libera?
-Nu,am visat sa fiu cu tine intotdeauna.
-Nu as fii spus asta.
Apoi ne dam drumul,se indeparteaza spre baie unde,o astept linistita pe canapeaua de langa patul vechi.
-Te-ai mai linistit?
Ce intrebare..oare ce se astepta? sa ii pic in gratii?
-Sa ma linistesc de la ce?
-Nu stiu..tu stii.
Apoi s-a apropiat iar de mine,imbracata doar in halatul pufos de baie. Ma ia in brate si incearca sa ma sarute,dar intorc capul ca printr-un reflex.
-Nu am puterea sa mai fac asa ceva.
-Atunci n-o face.
Dupa aceste cuvinte,se indreapta iar spre baie,se imbraca si se aseaza linistita in patul care candva era al nostru.
-Nu te oblig sa faci asta,nu vei lasa nimic de la tine in seara asta,eu stiu ce vreau si ce imi doresc in continuare..tu ca intotdeauna nu ai nici cea mai vaga idee.
Tac. Intorc capul si incerc sa-mi tin cuvintele captive. As fii riscat sa-i spun ce simt cu adevarat...Asta nu ar fii fost deloc bine.
-Nu,poate nu stiu.
-Atunci gandeste-te.
Trec 20 de minute timp in care,ea si-a butonat telefonul iar eu m-am uitat in gol incercand sa dau de un strop de intelepciune pentru a trece si prin seara asta.
-Ai de gand sa vii langa mine in pat sau vei dormi pe canapeaua aia trezindu-te cu dureri de spate?
Ma indrept inspre pat,apoi ea ma trage de mana aruncandu-ma peste ea.
-Te tin strans,ai incredere in mine?
-Prea multe teorii..
-Nu,nu sunt deloc multe,inchide ochii.
Apoi i-am inchis.
-Spune-mi ce vezi.
-Asta nu e real. E un fel de chestie care nu exista cu adevarat...
-In lumea mea exista.
Apoi adormim ghemuite una in bratele alteia asteptand diminetile obisnuite in care stateam imbratisate in balconul rece bandu-ne cafeaua de buna dimineata in garsoniera noastra mica... Dar acum era ceva diferit,incertitudinea plutea in aura ce ne inconjura,nu eram sigure ca altadata,nu stiam ce va urma de acum inainte..sau daca va mai urma ceva.

Reanimare. Part 1.

Inchinam un ultim pahar in cinstea a ce a fost,am decis sa te invit inca o data la mine. De data vom fii doar .. EU,Tu. Fara noi.
Stau atintita cu ochii in usa care astept sa fie atinsa de bataile mainilor tale..
In scurt timp se aud doua batai scurte dar ferme,erai tu.
Am dat la o parte usa din calea mea ridicol de nerabdatoare..si acolo era ea, MIRACOLUL MEU...
Ochii mei iti urmareau trasaturile palide ale fetei,curba blanda a buzelor,pometii arcuiti linia dreapta a nasului,intinderea neteda de marmura a fruntii..partial umbrita de parul castaniu intunecat de ploaie.
Ne-am asezat in jurul mesei din mijlocul camerei,ne priveam lung fara a indrazni a scoate vreun cuvant...dar ea rupe tacerea.
-Iarta-ma ca nu am ajuns la fix..a intervenit ceva.
-Nu-i nici o problema, murmur eu, te mai puteam astepta..
-Multumesc...deci ce mai faci?
Era ciudat,de parca n-ar stii,intotdeauna reusea sa afle. Era un fel de cititoare a mintii.
-Nimic interesant..cursuri,job-ul obositor,dar ma descurc..
-Ma bucur..e bine de stiut.
-Asa e. Pentru cinci secunde imi tin respiratia pentru a i-o auzi pe a ei. Aceiasi respiratie bine calcutata..ca un matematician nebun. Tu..? Cum iti este? Ce intrebare stupida! ce se intampla cu mine? ma comport ca si cum nu as cunoaste-o...sau poate chiar nu o mai fac.
-La fel de bine multumesc de intrebare,lucrez la un nou proiect,incerc sa-mi organizez bine programul dar imi este mereu dat peste cap...Una,ALTA.
-Inteleg,deci te retin. Stiam eu ca nu era bine sa o invit..trebuia sa las lucrurile asa cum au fost aruncate,impertinenta.
-NU! Stii bine ca-mi face placere,era si timpul sa .. povestim.
-Stii bine de ce esti aici..vreau sa clarificam lucrurile. Tensiunea era din ce in ce mai mare,ce va urma? sa-i spun ca mi-e dor? ca o iubesc? nici gand. Voi pastra pentru mine tot ce tine de capitolul "noi" sau "fostul noi" oricum numai conteaza.
-Ce e.. Te gandesti la vreun lucru important ce trebuie sa mi-l zici? sau poate sunt mai multe..eu inca astept sa iti faci curaj.
-Nu..stii foarte bine,vreau ca tensiunea sa dispara si ne putem vedea linistite in continuare de viata. CUM REUSESTE? mereu a stiut sa-mi citeasca gandurile! trisa intotdeauna...
-Vino langa mine.
Ma apropii cu pasi usori in fata ei..ochii ii erau gingasi,calzi..de un auriu lichid si parca incardrati intr-un chenar gros de gene negre. Nimic nu ne putea tine departe una de cealalta..nici egoismul,nici rautatea,nici ura..nici chiar moartea la final.
O privesc cu privirea incetosata ochii strapunzandu-mi claritatea vederii.
-Ar cam trebui sa ai grija data viitoare cand te vei indragosti.
-Cam tarziu sa ma ingrijorez de cine ma intragosetesc, subliniez eu. Dar chiar si fara avertisment m-am descurcat admirabil.
-Ma bucur ca macar tu crezi asta.
Inseamna ca da..sunt persoane care ma cred incompetenta,stiam asta de la inceput,dar uite aprobarea. Pentru asta nu ii voi spune nimic.Astept sa ii sune telefonul,apoi sa plece...o voi lasa cu acel semn al intrebarii. Nu ii voi spune nimic.
Brusc isi deschide bratele iar eu ma asez in poala ei ghemuindu-ma in imbratisarea ei rece si dura.
Un amalgan de sentimente supravietuiau deasupra noastra,iar noi,le faceam fata cu brio. Fara a ne rosti sentimentele,ca si cum aceasta intalnire a fost infaptuiuta doar pentru o imbratisare.
Aveam in gand tot felul de cuvinte..tot felul de sentimente cum ar fii... "Ai idee cat esti de importanta pentru mine? Stii cumva cat de mult te iubesc?"
Dar renunt..aleg sa o strang la pieptul meu tinandu-mi capul sub barbia ei.
Nu trece un minut si ii suna telefonul.
"Te astept de o jumate de ora in statie,cand ai de gand sa ajungi?" se auzi o voce din telefon.
Apoi ea inchise,imi zise ca trebuie sa plece de urgenta...dar ne vom revedea cu alta ocazie...in curand.
Astept sa iasa,o urmaresc pe geam... Si ii trimit un mesaj.
"Mda..si mie mi-a fost dor de tine. Mult. Dar asta nu schimba cu nimic lucrurile."


Va urma.